Vocea tineretului

Am realizat că realitatea actuală nu seamănă deloc cu prevederile democratice din constituţie, cu mirajul libertăţii despre care ne place să credem că îl trăim. Teoretic, fiecare persoană are dreptul la o părere strict personală, la o percepţie diferită faţă de restul lumii şi la expunerea în public a acesteia. De ce atunci când în discuţie intră vocea unui tânăr, acea discuţie este considerată direct şi fără prea multe remuşcări din partea celorlalţi participanţi, puierilă?

Vorbesc în contextul în care peste Prut, în Republica Moldova, avem de a face cu o revoluţie împotriva comunismului susţinută de o mână de tineri caracterizaţi ca fiind inconştienţi. Sunt priviţi cu dispreţ de ceilalţi concetăţeni ai lor şi mai ales de către conducătorii ţării. Sunt subestimaţi, sunt lăsaţi la o parte, sunt nebuni. De ce? De ce au izbucnit tocmai ei şi tocmai acum? Pentru că nu au apucat să fie minţiţi, pentru că nu au apucat să fie manipulaţi, pentru că nu au apucat să trăiască într-o realitate absolut paralelă cu aceea din restul lumii. De ce aceştia urmează ca în seara aceasta, să sufere enorm din cauza simpului fapt că vor să fie ascultaţi? De ce?

E normal ca atunci când un copil vrea să discute o problemă pe care el o consideră importantă cu părinţii săi, aceştia să îl trimită la citit şi la învăţat? E normal ca toţi să pună pumnul în gură tinerilor când aceştia îşi exprimă nemulţumirile? E normal ca aceştia să fie trimişi la plimbare doar din cauza vârstei poate prea fragede? Nu dragi “adulţi”, nu. Nimeni nu are dreptul să emită judecăţi de valoare chiar şi asupra unor tineri; fiecare om în parte îşi dovedeşte treptat, valoarea indiferent de vârsta sa. Salut intenţia tinerilor din Moldova de a se exprima dar nu sunt deloc de acord cu modul în care vor să o facă.
© Blogul lui Dani’

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare