Toate au fost la timpul lor ceva exagerat…

Anii au trecut în zbor şi lumea le-a uitat.
Da, da…

Cam aşa sună refrenul celor de la Phoenix în melodia lor, Vremuri. Stăteam astăzi cu un prieten şi nu găseam nimic mai bun de făcut decât să tragem cu ochiul la câteva jocuri online. Am dat peste Mario… Da, Mario. Jocul acela pe care îl jucam cu toţii pe consola TV când eram micuţi. Vă mai amintiţi? Vreau să vă spun că acest joc mi-a furat două ore din timpul meu liber dar aproape că nu am regretat deloc, făcându-mi atâta plăcere să îmi amintesc de copilăria mea şi de ce au însemnat jocurile la începuturile lor.

Şi iată că astfel mi-au venit în minte versurile pe care le-am amintit mai sus. Recunosc că exemplul pe care vi l-am oferit este oarecum puieril dar datorită acestui eveniment, gândurile mele au zburat departe, în trecut, meditând la toate invenţiile şi nouătăţile ce au apărut de-alungul vremurilor, toate privite cu neîncredere de oameni dar care acum ori fac parte din viaţa noastră cotidiană, ori au evoluat în ceva ce nimeni nu îşi imagina la acea vreme că avea să existe vreodată.

Astfel se explică frica oamenilor şi reticenţa cu care aceştia privesc noile descoperiri şi noile intenţii ale unor savanţi de a descoperi mai mult decât ceea ce se cunoaşte. Un exemplu ar putea fi acceleratorul acela de particule care a stârnit atâtea controverse în ţară şi în întreaga lume, populaţia crezând că în urma experimentelor, Pământul va dispărea. Un alt exemplu ar fi frica oamenilor de noul mileniu şi anume mileniul 3 şi de anul 2000 când toţi credeau că lumea nu va mai exista. Iată deci că omul trăieşte şi se hrăneşte cu mituri modelându-şi astfel mentalitatea şi modul propriu de a percepe lucrurile, toate astea odată cu trecerea timpul.

Cu toţii suntem acum oarecum uimiţi de descoperirea microchip-urilor care ar putea înlocui cărţile de indentitate. Mulţi invocă scrierile din Apocalipsă şi se bazează în afirmaţiile lor pe cultura creştină spunând că acestea sunt lucrarea diavolului iar alţii sunt încântaţi de noile descoperiri. În acest domeniu există o controversă foarte aprinsă despre care nu are sens să discutăm, eu intenţionând să vă mai ofer încă un alt exemplu care să susţină ideea fricii omului de tot ce e nou şi să vă invit să meditaţi asupra acesteia din urmă.
(prin imaginea ataşată articolului vreau să fac referire la conceptul de vechi contra nou)

© Blogul lui Dani’

Articole asemanatoare

  • Nu sunt articole asemanatoare

5 comentarii

  1. 4ever says:

    Da … Mario … ce vremuri frumoase erau vreumrile copilariei in care inca mai traiam secolul XX … totul era asa simplu, varsta permitandu+ne doar sa ne jucam si sa mancam-dormim-uitam la desene … acum ne batem capul cu toate subiectele complexe ale vietii.

    [Raspunde]

  2. Verdeaţă says:

    Nu ramane decat sa asteptam… sa vedem ce se va mai intampla…

    [Raspunde]

  3. VuePixel says:

    Of, cand am citit postul asta mi-am adus aminte de jocul acela pentru televizor, pe care jucam mario. :X

    [Raspunde]

  4. Daniel says:

    Eu daca ma-s strofoca putin l-as mai putea recupera de undeva. Stiu ca l-am pus bine undeva, dar nu mai stiu exact unde:).

    [Raspunde]

  5. 4ever says:

    Păi fă-o .. chiar aş fi curios să joc cu tine Mario sau altceva pe televizor … :)

    [Raspunde]

Lasa un comentariu