Evodani's Blog

Oribil! Nu, nu, nu! Cine le-a spus ca injuratul e cool? Cine le-a spus ca trebuie să-și facă dreptate cu pumnul? Cine le-a dat muzică cu versuri absolut tâmpite? De ce-i lăsați să fie cuprinși de anumite anturaje negative, de ce le negați capacitatea de a raționa, de ce nu vorbiți cu ei?!?! De ce nu le vorbiți de originalitate si de VALOARE – și nu, pentru numele Domnului, nu! Nu ma refer la manele! De ce nu le oferiți libertatea de a visa, de a folosi ce au mai de preț – IMAGINAȚIA!? De ce îi afundați în clișee, de ce mereu „nu e treaba lor”, de ce îi intoxicați cu părerea proprie? De ce la școală le vorbiți atât de abstract, distant și superior, construindu-le un singur scop absolut fără sens și atât, atât de fals – nota, faima și amorul propriu? DE CE?! Unde e naivitatea, unde e puritatea, unde e eleganța? Nu-i antrenați pentru război, pregătiți-i de viață și, indirect, de evoluție, de progres! Nu sunt clone, sunt, ca să spunem așa, „variante evoluate” ale predecesorilor!

Lumea e rea, extrem de rea! Feriți-i măcar de o parte a întunericului care o domină! Oricât de porc, manelist sau egoist ai fi, fie-ți milă de cei ce vin după tine! Nu se poate ca un copil de nouă-zece ani să asculte manele!!! Nu se poate, e inadmisibil. Spui probabil că nu înțelege versurile dar fii sigur că, din păcate, le recepționează mai bine decât tine, prizonierule în cotidian! Și nu e vorba de gusturi… gusturile se referă la diferite genuri concrete dar, „maneaua” nu e muzică. Punct – nu e, nici prin cea mai trunchiată definiție a muzicii. Nu-l lăsa să creada în bani și egoism! Nu-l lăsa, în perioada cea mai grea a evoluției sale, să creadă că e mai potrivit să-și ia zilele decât să înfrunte prima provocare a vieții! Și nu, nu îi interzice toate astea! Discută cu el, nu-l subestima, vorbește-i cu respect și învață-l respectul și onoarea, nu riposta împotriva sa!

Mda… nu știu, nu cred că mai are sens să continui în aceeași notă. Cu toate astea, sunt foarte indignat și insist să cred că tot ceea ce se întâmplă cu generațiile actuale este pe cât de grav, pe atât de remediabil… O continuare, în articolul urmator, poate cu mai puțină indignare.

Windows7, lansat oficial în limba engleză şi pe piaţa de retail din România pe 22 octombrie 2009, pare cel puţin pentru moment, o strategie bine gândită din partea Microsoft. Potrivit Tudor Galoş, Windows Bussiness Group Lead în România, noua variantă a sistemului de operare a atins, în acest moment, o cotă de piaţă de 5,6%, procentul incluzând descărcările free de Release Candidate. Cele câteva procente încep să conteze într-o piaţă autohtonă condusă şi supusă oarecum de piraterie. De acest obstacol doresc cei de la Microsoft să scape abordând o campanie mult mai puternică de promovare a Windows7 în zona consumer decât în cazul versiunilor anterioare. Cifre care să ne arate vânzările de licenţe realizate până acum nu există sau cel puţin, nu sunt confirmate fiind aşteptate rezultatele oficiale ale companiei în trimestrul 4 al 2009.

Read the rest of this entry »

Dintotdeauna turismul în România a mers prost. Chiar dacă peste noapte au apărut pensiuni peste pensiuni, chiar dacă de 10 ani în coace ne promovăm pe spinarea celor mai mari valori din România care îmbătrânesc şi se pare că nimeni nu le va mai lua locul prea curând, chiar dacă ne numim mai nou “The land of choice” şi Udrea umblă peste tot în lume (în interes personal) şi încearcă să mai trimită un client-doi în România, chiar dacă pe CNN rulează spot-uri publicitare care ne promovează pe bani mulţi, din păcate noi nu avem o percepţie clara despre ce înseamnă turism şi cum l-am putea practica într-o ţară ca România.

Majoritatea europenilor nu sunt ca noi; nu vin în concediu să mănânce, să bea, să doarmă şi să se prăjesacă la radiaţii UV. Ei vor veni în România pentru a se bucura de frumuseţea naturii, de istoria atât de bogată a acestei ţări, vor veni să admire păsările şi mistreţii din Deltă şi vor fi interesaţi de viaţa în satele de meşteşugari din Harghita sau din Apuseni. Veţi spune că nu vor veni oricum, pentru că în România nu există infrastuctură dar, totuşi, cu un mic efort din partea statului s-ar putea găsi soluţii  dacă cei de acolo s-ar gândi la profitul pe planuri multiple, pe care această acţiune ar oferi-o.

Bulgarii au înţeles deja fenomenul din Europa. Toţi spun că litoralul la ei este mult mai ieftin şi mai evoluat ca cel românesc. Este normal… Nu din vânzare de mâncare şi închiriere de camere se va îmbogăţi România, ci maxim agenţii hotelieri care vor creşte în continuare preţurile. Ce aţi spune dacă am pune pe picioare principalele muzee din ţară, dacă am elimina toate bărcile cu motor şi vilele din Deltă, dacă ne-am vinde la nivel mondial produsele de artizanat ale ţăranilor noştri, dacă am face un drum accesibil până la Sarmisegetuza şi dacă am promova multe alte locuri superbe din ţară… cu o strategie şi cu cheltuieli rezonabile, am putea vinde toate aceste frumuseţi pe bani mulţi, foarte mulţi. Un exemplu care se apropie de această idee este, sau mai bine spus a fost (până a fost concesionat), Castelul Bran şi iluzia cu Dracula. Aici au venit ani la rândul mii de străini curioşi dorind să afle povestea castelului. Din păcate se împiedicau de ghizi fâstâciţi şi prost-plătiţi ori de români grăbiţi şi zgomotoşi. Totuşi, nivelul serviciilor era rezonabil iar preţul, destul de mare, aducea cu siguranţă un profit bunicel Mnisterului Culturii.

În concluzie, turism nu înseamnă vânzare de mâncare decât de ce nu, din bucătăria tradiţională românească, cum nu înseamnă nici vânzare de cazare decât poate la cabanele superbe din vârful munţilor de care străinii nu vor afla niciodată în ritmul ăsta. Din acest motiv cineva decide să călătoarească în lume… doreşte să afle lucruri noi, să exploreze şi evident, să se bucure de un mediu primitor. Încercăm să copiem modelul grecilor dar uităm că ei se bazează pe o cultură de mii de ani foarte apreciată… încercăm să copiem modelul Itaiei dar nu realizăm că o noapte de cazare costă acolo la jumătate faţă de vizitarea turnului din Pisa. Nu am pretenţia că aceasta ar fi soluţia; există multe piedici în calea aplicării cu adevărat a acesteia. În spot-urile publicitare cu The land of choice se încearcă deja acelaşi lucru, dar pe plan intern nimic nu se schimbă. De asta avem nevoie de o altă perspectivă de valorificare a frumuseţilor din România, una care să ne reprezinte şi să ne ajute să ne facem în sfârşit un nume şi să determinăm popoarele europene să treacă peste “zigano romeno”, “infractore” sau “hoţ român”.

Lăsând la o parte toate ideologiile legate de criza economică, probabil cel mai dezbătut subiect în ultima jumătate de an, mi-am zis să incep discuţia de la un exemplu concret. Vânzările distribuitorului Rolex în România se bucură de o creştere de 20% conform rezultatelor din primul trimestru al anului curent şi asta în timp ce, la nivel mondial, cifra de afaceri a companiei a scăzut cu aproximativ 40 de procente.  În Elveţia, cunoscută drept raiul ceasurilor de lux, exporturile de ceasuri scumpe au scăzut cu 40 %, lăsând loc pe piaţă modelelor mai ieftine care se află într-o continuă creştere a vânzărilor. Inclusiv în SUA, ţara magnaţilor latifundiari, a snobismului, ţara care dictează cursul lumii moderne, vânzările de ceasuri de lux s-au înjumătăţit. Şi totuşi, în România acest domeniu pare să supravieţuiască şi chiar să prospere în comparaţie cu alte ţări; să prospere nesănătos şi cel puţin ciudat, dar evident. Dacă în Europa, piaţa de lux simte pierderi de 15%, în România, acestea se ridică la doar 5 procente.

Încălzite de acest succes, de snobismul mereu în floare din România şi de preţurile la imobiliare aflate în cădere, firme precum Hermes, Armani, Montblanc sau Rolex îşi caută spaţii pentru noi magazine pe bulevardul Calea Victoriei din capitală. Astfel, galeria hotelului Continental urmează să găzduiască al doilea magazin Rolex din România alături de reprezentanţa Montblanc. Undeva în apropiere de hotel Continental se pare că va fi mutat şi magazinul LVHM (deţinătorii “Louis Vuitton”) într-un spaţiu mai mare şi propice datorită faptului că vânzătile LVHM în România s-au ridicat de-asupra aşteptărilor. Cine mai urmează? Armani se vrea prezent pe Calea Victoriei undeva din 2010 iar un an mai târziu sunt aşteptaţi tot acolo şi cei de la Hermes. Informaţii transmise de firma de consultanţă CPP Management Consultans la LUXURYDAYS 2009 cât şi în presa economică în urma unui studiu pe care l-au realizat.

Şi totuşi revin asupra ideii: nu vi se pare paradoxal? Şomajul e în creştere, referitor la perioada ce urmează se fac predicţii tot mai sumbre, guvernul nu acţionează în niciun fel şi încă ne permitem să fim aceeaşi români mândri, snobi şi falşi.  Toate astea se întâmplă într-o ţară în care 10 milioane de români sunt asistaţi sociali cu o sumă medie de 190 de lei la care contribuie doar cinci milioane de persoane. Înţelegeţi ce se întâmplă? De fapt, despre ce vorbim noi aici? Cum sună asocierea dintre Armani, Rolex şi România a cărei populaţie se împarte în 5 milioane de contribuabili şi 16 milioane de asistaţi social şi pensionari? Incredibil! Şi ca să terminăm de conturat portretul unei ţări care se duce de râpă, doar aruncaţi un ochi la cei care ne conduc. Nici nu ştiu dacă ar mai fi ceva de spus. Totul e atât de clar…

După ce ne-au plecat doctorii şi inginerii, după ce am hrănit cu mâna noastră non-valorile şi le-am adus pe prima pagină a ziarelor transformându-le în modele pentru o populaţie dezorientată, după ce am vândut pe nimic toată averea ţării cu care strămoşii noştri se mândreau, după ce ne-am înjosit şi ne-am făcut de râs la toate capitolele şi pe toate planurile, ne piere şi ultima picătură de mândrie.

Ceea ce până şi romanii în trufia lor recunoşteau, frumuseţea plaiurilor româneşti, s-a pierdut odată cu armonia în care românii trăiau odată împreună cu natura. Adormiţi în visul modernului, am pus pe foc pădurile şi am secat izvoarele. După o industrializare eşuată şi douăzeci de ani de politică de consum şi distrugere, din cer vine dezastrul. După doar câteva ore de ploaie, ieri România era sub ape iar pământul o lua la vale, ostenit să îndure prostia pe care o găzduia cu scârbă de atâta timp. Dacă noi nu ne putem spune cuvântul şi nu ne putem trezi din adormirea generală, iată că natura nu tace şi îşi cere tributul pentru durerea suferită. Unde vreţi să ajungem, dragi concetăţeni?

Uite că tot se vorbeşte pe la televizor despre marile agenţii de statistică ce au prezis o stare de recesiune în trimestul viitor în România. Putem defini recesiunea economică astfel: forma severă de criză economică; declin general al nivelului activităţii economice şi al creşterii economice, caracterizat prin şomaj, devalorizare, inflaţie, scădere a nivelului de trai.

Şi ca să nu ne mai complicăm degeaba cu informaţii aproape inutile, să trecem direct la subiect. Toată Europa vorbeşte pe la spate America. Se spune că americanii au depăşit acest nivel de criză economică şi după ce aceasta a pornit de la ei acum ea işi atinge apogeul în ţările de pe bătrânul continent. Cu toţii m-ar putea contrazice cu simplul motiv că se pare că nu se mai petrece nimic grav în rândul economiei. Şi da, au într-o măsură dreptate, pentru că presa nu mai prezintă lista de firme care dau zilnic faliment şi starea extrem de proastă spre care eu consider că România se îndreaptă.

Se încearcă liniştirea populaţiei şi poate că această metodă pshilogică va aduce scăderea impactului crizei asupra populaţiei. Dar cu toate astea… după cum vă spuneam şi la început, se anunţă stare de recesiune pentru ţărişoara noastră. În concluzie: criza… încotro? Această dilemă ar trebui să ne ridice măcar un semn de întrebare legat de viitorul nostru . Voi ce-aţi răspunde?

© Blogul lui Dani’