Privind la viitor, intre trecut si prezent

Şi iată că a mai trecut un an. 365 de zile,  aproximativ 8760 de ore, 31 milioane de secunde. Nu pot să spun decât că sunt surprins de trecerea atât de rapidă a timpului, amestecată cu un sentiment de emoţie. Evident că mă întreb, retrospectiv, ce am adus mai bun prin prezenţa mea în această lume nebună, nebună de tot.

Păi, haideţi să o luăm încet. Acum un an… Amintirea e încă vie. Pe 18 octombrie 2008 cred că am fost în Grădina Botanică alături de cei mai buni prieteni la o expoziţie de crizanteme. Tot atunci, am învăţat ce înseamnă să fii iertat, dar şi cum să ai grijă de excese. Între timp, am luat câteva ţepe, am avut grijă să mă răzbun la rându-mi. Fie că îmi place, fie că nu, am devenit mult mai direct în gândire, tind să privesc spre realitatea lucrurilor. Am cam uitat să mai visez. Sunt un pic mai supărător, recunosc, dar pe undeva am rămas neschimbat(aşa sper). Observ că, pe măsură ce cresc, timpul se condensează. Spun din ce în ce mai des că nu am timp şi nu ştiu pe unde a fugit. Un alt aspect important ar fi nepăsarea. Pe zi ce trece, lumea devine indiferentă. Încerc să o schimb, dar văd că mai mult mă molipsesc. O fi oare un privilegiu să te prefaci că uiţi?

Să trecem la viitor şi la ce îmi doresc de la el. În primul rând îmi doresc să fiu mai bun, mai răbdător, mai treaz. Pe o astfel de criză economică, iau model de la stimabilii aleşi şi uit de partea materială. Sunt convins că voi fi un prieten mai bun, voi uita de trecut şi voi privi doar înainte, dar şi că voi fi mulţumit de mine. Aşadar, mâine mă voi mai putea recunoaşte?

Mă retrag deci în camera mea, nerăbdător să îmi primesc cadourile:)

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare