Primavara? Nu zau…
In primul rand tin sa-ti amintesc ca mi-e frica de cuvinte ca de nimic altceva si ca ma folosesc de ele sa ma ascund pana la ultima umbra… Am stat mult prea mult timp inchis in mine si am nevoie de ajutor…
Mda. Imi pregateam un discurs “maret”… Am mutat actiunea pe blog. De ce EvoDani… de ce nu EgoDani? Si de fapt nici nu mai conteaza… Si stii cum e? Aveau dreptate…Traiasca spiritul cotidian si materialitatea schimbului “profit pentru profit”. Sa tot fie cu profit! Sa tot fie! Mult profit… profit! Si troc… troc barbar. Troc intre sentimente… troc! Mi-e mila de mine dar vai… ce mila mi-e de voi! Sa imprumut un termen bizar?… “strigator la cer!”.
E bine si cu primavara pana la urma. E bine sa o tot visezi… la un moment dat te trezesti ca-i realitate dar afara inca ninge si inca-i frig si n-ai mai reusit sa deslusesti luna dintre nori de zile bune… pentru ca toamna stie sa-si gazduiasca primavara ca o mama buna (“she won’t let you go but she might let you sing”), ca o constiinta fundamentala. Si cand, imbatata de pasari si flori si culoare, primavara ajunge si ea sa se nasca… e un copil nebun ce creste mult prea repede si mult prea gresit intr-un viitor predestinat de femeie usoara… Si acum… pe cine sa blamam? Pe noi? Sa blamam realitatea sau sa regretam ca ne permitem sa visam… sa visam si sa murim in final? Pentru cine luptam? Pentru o specie ingrata? Pentru omenire? Pentru noi insine? Pentru ele sau pentru ei? Domnilor… stiti care ar putea fi cel mai hranitor vis? Visul de a fi utili intr-un scop nobil… scopul si numai scopul ne va sfinti existenta. Tot el ne va ingropa in final… Dispret…
Primavara frumoasa! Si daca tu… cel ce citesti randurile astea crezi ca vei reusi sa imi arati ca primavara e frumoasa, te implor, ajuta-ma! De ce imi impui tu oare gandirea pozitiva cand tot tu, atunci cand ea renaste mai frumos si mai puternic, tii sa ma opresti cu toata firea ta? E absurd… e o lupta absurda. Primavara frumoasa!
evoSocial