Oare e vorba despre tine!?
Ai citit, ai rezonat sau nu cu mine, m-ai criticat, m-ai recomandat sau pur si simplu te-ai plictisit… Si poate ca te-ai intrebat “oare e vorba despre mine?” sau “de ce ne chinuie cu un limbaj ambiguu… ce vrea sa spuna?”. E timpul sa abordam si acest subiect, la fel de egoist ca toate celelalte articole.
Intrebam intr-un articol anterior de ce nu “EgoDani”… pentru ca sunt egoist. Mereu am scris despre MINE, mereu implicand-o pe EA, mereu incercand sa o fur dintre VOI. Mereu mi-am ascuns nevoia de a domina sub cuvinte mari si fraze lungi pe care le numeam “principii fundamentale”. Si chiar daca EU m-am schimbat… chiar daca despre EA nu-ti pot spune nimic mai concret si mai putin adevarat decat ce ti-as putea spune despre vise sau despre ceata… chiar daca VOI reprezentati un grup atat de larg… totul a fost si va ramane la fel.
De la primele articole din seria “Ganduri”, articole care acum nu mai par la fel de valoroase, si pana la filozofia ieftina pe care o sustin astazi… Totul reprezinta acelasi lucru: pe mine. Daca acum 2 ani scriam “Prietenii sunt ca stelele”, trebuie sa stii ca ma refeream la VOI nerecunoscatorilor… si la EA.. ea care se ascundea de mine – care nu accepta sa apara nici macar pentru o clipa conform visurilor mele, in ciuda oricaror invocatii si lacrimi sfintite prin durere si nopti lungi. Pentru ca egoismul m-a construit, m-a definit dar mi-a mancat orice farama de timp liber de care as fi putut sa ma bucur. “No one knows how it’s like to be the bad man… the sad man behind blue eyes”.
E o viata de caine. E lipsita de scrupule… e existenta unei moluste cu surplus de celule nervoase. Sa lupti ani impotriva curentului ca apoi sa te lasi purtat, aruncat, sa te zbati in vartejuri ce par sa nu se termine, sa fii aruncat la marginea cascadei, sa zaresti salvarea dar sa nu o accepti… Sa traiesti un paradox, sa neglijezi orice tine de realitatea materiala revenind de fiecare data la propria ta imagine asupra lumii, in care totul e ordonat si totul se petrece asa cum ai vrea sa poti prevedea si in concret… ai vrea sa stii cum reactioneaza in sinea sa cel cu care vorbesti… ai vrea sa-i simti bataile inimii, sa te ineci in toate gandurile lui si sa-i cantaresti constiinta.
Crezi ca esti destul de puternic sa fii singur… un sfant al dreptatii si al principiilor. Dar tot ce-am facut a fost sa fug… sa fug de VOI, in jurul EI, spre MINE. Niciodata n-am avut curajul sa vorbesc deschis, in limbaj simplu… in primul rand pentru ca sunt ipocrit si “pompos” mi-e similar cu “de valoare” si apoi pentru ca mi-e frica… mi-e al naibii de frica de consecinte. Si mereu am incercat sa introduc subtilitati… uneori va prefaceti ca ele nu exista, alteori le ignorati… niciodata nu le luati in considerare si singura mea bucurie ajunge sa fie cea sadica de a scrie intr-un limbaj codat si pe care tu, cititorule, nu esti capabil sa-l descifrezi. Dar codul e simplu si elementele de baza putine… EU, EA si VOI.
Si macar de ar fi poezie… macar de ar fi muzica. Dar e mizerie. E egoism spoit cu aurul dreptatii.
Si nu cred ca o sa merg mai departe… va fi la fel de ambiguu ca pana acum. Nu-mi doresc de altfel sa-mi discreditez complet munca cum nu vreau nici ca EA si VOI sa devina suspiciosi… dar e bine sa stiti ca intotdeauna am scris pe baza experientelor traite si rastraite de mine. Niciodata fictiune, niciodata scenarii ieftine… Doar realitate, doar despre cele 3 elemente fundamentale ale viziunii mele egoiste, mereu utilizand aceleasi simboluri ieftine dar care pentru mine valoreaza o viata de introspectie si meditatie. Pentru ca daca continui sa citesti ce scriu eu aici, ma sustii… imi sustii nevoia de exprimare, imi sustii urletul de ajutor si gemetele de bucurie. Si trebuie sa iti multumesc ca existi, de data asta mai presus de ideal si cuvinte! Existi.. fie ca esti EA, VOI sau ca te regasesti in EU… Iti multumesc!
evoSocial