Nevoia de confidenţă
Cu toţii ştim că, în viteza nebună a prezentului, uităm de prea multe ori să reflectăm asupra lucrurilor cu adevărat importante. Acceptăm parcă de prea multe ori lucrurile aşa cum sunt, fără a gândi că bucuria adevărată e dincolo de un teanc de bancnote. Puţine căi spre fericire – spre înţelegerea propriului suflet mai avem la îndemână. În momentele dificile ale existenţei, găsim puterea de a merge mai departe acolo unde nu ne aşteptăm…
Am găsit zilele trecute, poate din intâmplare, poate doar din dorinţa de a mă redescoperi, o părticică din sufletul meu, aşternută in paginile unui jurnal în care obişnuiam să scriu tot ceea ce nici măcar mie nu îmi puteam spune. Simţind că am nevoie de el, l-am pus deoparte şi… l-am deschis. Nu ştiu ce m-a impresionat mai mult. Faptul că acum sunt un alt om sau faptul că m-am eliberat şi de acea ultimă fărâmă de divinitate! Cât de simplu scriam despre natură! Astăzi, s-a infiltrat în adâncul meu o dorinţă sumbră de a face totul cât mai bine, cât mai complex. Tind să cred că adevărata frumuseţe este descrisă cel mai potrivit într-un mod la fel de brut. Degeaba construim metafore dacă nu ştim cum să le folosim. La fel se întâmplă şi cu scrisul. Dorim perfecţiune, chiar dacă suntem ferm convinşi că nu o vom găsi niciodată. Dacă v-aţi întrebat vreodată de câte ori cineva o poate lua de la început, aflaţi că eu, deşi mi-e uneori atât de greu, o iau de la început atunci când nici nu mă aştept. Când nu mă mai mulţumeşte nimic, apare mereu cineva care să îmi arate că sfârşitul se confundă (poate şi ca sens) cu începutul.
Şi uite aşa, mai plângând, mai râzând, trec printre filele jurnalului, şi sigur şi prin clipele vieţii atât de deosebite cu care am fost hărăziţi. Tot jurnalul, deşi necuvântător, îţi poate deveni cel mai bun sfătuitor. Prin el, mă eliberez de efemeritate şi grijile imediate. Toţi putem scrie în el. NU SUNTEM nici ciudaţi, nici slabi. Nu contează că nu avem talent… În fond, trebuie doar să scrii ceea ce simţi, şi nimic mai mult.
© Blogul lui Dani’
Dragut articolul… poate blogul te-a schimbat?
Si tot teancu de bacnote e bucuria! :))
[Raspunde]
Foarte frumos spus.
[Raspunde]
Intr-adevar nevoia de confidenta nu dispare niciodata. Prin confidenta vezi lucrurile mai clar
[Raspunde]