Generatia "Messenger"

Nu,nu,nu! Nu mai vreau să aud de aşa numita generaţie Messenger sau de “cei care nu ştiu să lege o frază” cum mai spuneau unii. Nu mai suport să aud de copii care abia învaţă să citească şi să socotească şi care în loc să înveţe abecedarul lui Creangă învaţă limbajul Yahoo!

Se pare că nu mai suntem în stare să ne exprimăm verbal şi ne-am obişnuit să comunicăm prin intermediul unei interfeţe fără viaţă şi cu ajutorul unor simboluri online care s-ar presupune că ar trebui să împărtăşească sentimentele şi gândurile noastre, partenerului de discuţie. Suntem blocaţi în faţa unei maşinării şi uităm de lumea înconjurătoare. În lumea internetului poţi fi cine vrei şi ne este frică să ne arătăm adevărata faţă optând spre a ne crea un nou spaţiu, virtual de această dată, în care să ne putem desfăşura după propriile legi sau principii.

Am ajuns chiar la relaţii de dragoste care au început de la o discuţie online sau cereri în căsătorie scrise prin e-mail. E absolut uimitor cum un apărăţel ne-a acaparat toată atenţia, sentimentele şi chiar viaţa în sine. Nu suport să vorbesc cu cineva care nu ştie să zică decât “sal, cmf? , mai vb… k, mg bn sh tzav l.o.l, abis!”. Dacă încerci să le explici spun că eşti prost… dacă scrii cu cratime sau cuvinte întregi deja avansezi la rang de idiot. Ne grăbim într-atât încât să nu putem scrie trei cuvinte? Am ajuns să promovăm nonvalorile în felul astă? Am ajuns să ne rezumăm viaţa la o tastatură, mama ei de tastatură?

Eu, unul refuz să mă afund în internet spre a uita de lumea ce mă înconjoară şi chiar dacă sunt blogger consider blogging-ul o alternativă la a scrie o carte spre exemplu şi nicidecum un mod de a relaţiona cu alţi oameni. Recunosc că stau cu orele în faţa calculatorului şi comunic foarte des cu diferite persoane în interese unele mai constructive altele nu, dar cu toate astea, sunt de acord să îmi pierd câteva secunde pentru a scrie normal, întreg şi cât mai corect şi v-aş recomanda şi vouă să faceţi la fel.

Se pare că generaţia messenger va mai exista mult timp de acum în colo şi va lua cu siguranţă şi alte forme dar fenomenul nu mai are aceeaşi amploare ca acum câţiva ani când entuziasmul era ceva mai mare. Ce e mai trist este că până şi sentimentele au devenit “online” dar oare poate această mulţime de biţi să ne fure puterea de a iubi, de a fi bucuroşi sau de a fi împreună cu cei dragi? Niciodată… niciodată un lucru făcut de om nu va fi la înălţimea omului în sine, şi va putea doar să îl completeze pe acesta în diferite activităţi dar nicidecum nu îi va putea fura adevăratele sentimente.

© Blogul lui Dani’

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare