Fugi!

Fugi… fugi cat de repede poti! Fugi de tine, fugi de rau, de bine, fugi de toamna necrutatoare, fugi de timp, pacaleste-l, rade-i in nas! Ascunde-te in ceata si arunca-te spre infinit, fugi spre apus! Fugi fara sa te uiti o secunda inapoi, fugi fara oprire, fara resentimente! Sa nu crezi in ratiune, sa nu crezi in principii si in ierarhii – sa crezi in tine! Sa nu asculti chemarea care iti spune sa te opresti, sa nu pleci capul dupa melcul strivit in alergarea ta frenetica! Calca pamantul in picioare si fugi cat de repede poti!

Ai o singura sansa! Acum poti prinde Soarele… fugi! Mai ai un pas, o zecime… intinde mana si fii liber! Ia-l doar pentru tine si ascunde-l in cel mai sigur loc posibil… arunca intuneric peste intreaga lume si bucura-te, singur, de LUMINA! Sa nu crezi in “ultimul tren” sau in “timp pierdut”! Fugi, fugi mai repede decat timpul si intoarce-te la radacini, fugi spre ideal! Nu-ti scapa tinta din ochi… ravneste la ea cu tot sufletul tau si nu-ti uita SCOPUL! Fugi de tine, spre tine – spre interiorul tau si porneste in aventura proprie a cunoasterii… nu cauta sa afli nimic despre ce te inconjoara! Cauta sa afli totul despre tine iar cand vei fi reusit, vei fi ajuns deja mult prea departe pentru ca orice impediment sa mai apara in drumul tau pavat cu suferinta, sentimente si idei!

** din seria filozofice si scurte. Pe curand!

Articole asemanatoare

• Nu sunt articole asemanatoare