De ce fugim dupa viitor?
De ce fugim dupa viitor – o întrebare ce caracterizează perfect realitatea actuală, realitatea unei ere a vitezei, a viselor care devin realitate, a liberei exprimări şi a îndoielilor profunde legate de originile vieţii. Astfel, într-un asemenea context, dorinţa de a evolua şi de a cunoaşte viitorul devine din ce în ce în ce mai puternică, la o scurtă analiză reuşind să conştientizăm cu uşurinţă acest aspect. Ţelul suprem al omenirii este clar evoluţia, toată activitatea noastră rezumându-se până la urmă la a mai avansa cu un pas într-un tărâm ce pare să ne rezerve adevărate surprize sau pure dezamăgiri în opinia unora. Puterea raţiunii din noi îşi spune cuvântul; vrem să aflăm ADEVĂRUL şi ca atare, ne auto-proclamăm stapâni ai acestei lumi ale cărei taine nu am reuşit încă să le descoperim, mereu gravitând în jurul aceleiaşi sfere a necunoscutului neaccesibil omului.
Am ajuns să fim educaţi în spiritul evoluţiei şi al dezvoltarii astfel încât, manualele şcolare cuprind acum lecţii despre viitor şi despre cum va arăta acesta în viziunea autorilor, adevărate exerciţii de imaginaţie pentru tinerii învăţăcei care sunt provocaţi să sugereze diferite idei şi să contribuie la construcţia viitorului. Inclusiv domeniul artei a fost atacat de acest fenomen. Muzica, pictura şi în special, arta cinematografică, prezintă fiecare câte o fărâmă de viitor în condiţiile în care avem parte de din ce în ce mai multă muzică electronică, de tablouri futuriste şi de filme denumite intuitiv, science-fiction, in care creaturile înspăimântătoare şi cu o multitudine de abilităţi cel puţin ciudate, iau locul omului ce a devenit acum, mult prea monoton şi plictisitor.
Ne place să visăm cu ochii deschişi şi să ne simţim din ce în ce mai aproape de maşinile care se conduc singure sau de roboţii menajeri ce ne vor scuti de îndatoririle zilnice. Ne place să ne plângem de milă şi să gândim o soluţie oricât de superficială, care să ne scape de griji cât mai repede. Ne-am obişnuit cu teoria darwineană şi se pare că vrem cu tot dinadinsul să atingem “apogeul” iar de acolo mai departe…
Articole asemanatoare
7 comentarii
Lasa un comentariu
evoSocial
Cred ca fiecare spera la un viitor mai bun… Cand iti doresti sa lesi in urma trecutul, te grabesti sa iti incepi o noua poveste sau sa o iei de la capat. E foarte normal!! Spre exemplu, cine nu se gandeste la vacanta?
Ce nu trebuie sa uitam este sa ne invatam lectia din trecut si sa o transpunem intr-un “va fi” cat mai frumos!
[Raspunde]
Pai, sa scapam de criza.
[Raspunde]
Nu inteleg ce vrei sa zici phidas… ce legatura are criza aici?
[Raspunde]
Si de asta e frumoasa viata. Visatul cu ochii deschisi ii face pe multi sa zambeasca in momentele grele ale vietii.
[Raspunde]
E criza
[Raspunde]
Probabil ca ceea ce ne face sa anticipam si sa ne gandim din ce in ce mai mult la viitor este tocmai aceasta viteza in care suntem bagati ca in priza. Suntem cu totii de acord ca suntem in secolul vitezei si ca insasi perceptia trecerii timpului este distorsionata in aceste conditii. In consecinta probabil ca ne putem gandi mai usor la viitor si face predictii. In plus evolutia tehnologica rapida ofera substratul perfect pentru orice gen de speculatii fie ele sf sau realizabile.
Si lasati-o mai moale cu criza ca ne ies peri albi. Daca nu ne-am mai gandi atat ca e criza poate ca ar trece mai repede situatia asta. O groaza de activitati sunt afectate mai mult inchipuit decat realmente. Asa vad ca lumea isi cumpara de mancare mai mult ca inainte, haine aproape la fel, da e criza…Mai bine am gandi pozitiv!
[Raspunde]
Noi avem prostul obicei de a considera ca tot ceea ce avem este firesc si ni se datoreaza. Astfel ajungem sa tanjim spre “altceva”. Cum trecutul este mai greu de vazut si trait, ne ramane speranta de a mai prinde un viitor extrem de evoluat. zic si eu… :)
[Raspunde]