Evodani's Blog

În urma câtorva controale, dentistul mi-a decis de curând soarta şi m-a condamnat la sârmă. Mai precis, pentru a-mi corecta zâmbetul de blogger, ar trebui să port un apărăţel dentar, ceva destul de ciudat si inestetic în opinia mea.

Deşi nu ar trebui, recunosc că acum mă simt oarecum diferit şi asta din cauza faptului că mereu când dau “bună-ziua” cu cineva, ochii luii sar ţintă la dinţii mei. Chiar dacă sunt genul căruia nu-i pasă absolut deloc de părerea celor din jur şi mai ales a persoanelor mai puţin apropiate, mă simt mai slăbit astfel, simt că am o mai mică influenţă şi o mai mică putere de a mă impune în faţa oamenilor. De ce? Pentru că s-a creat un stereotip pe care inclusiv eu îl aveam încrestat undeva acolo la mansardă înainte să încerc experienţa, şi anume că persoana cu aparat dentar era ori puţin sărită de pe fix, ori foarte insistentă, ori ciudată la propriu sau mai ştiu eu cu ce pitici pe creier

Recent, am aflat de prezenţa pe piaţă a noului produs Dvico şi anume Jukebox-ul M-6500A de la TViX Romania. La prima vedere, acesta ar fi semănat mai bine cu un player DVD sau audio luând în considerare dimensiunile sale, însă realitatea arată cu totul diferit.

După o analiză mai atentă, ne putem da seama cu adevărat cu ce operă inginerească avem de a face. Astfel, M-6500A se dovedeşte a fi un player HDMI pentru redare audio şi video High Definition pentru fişiere stocate prin tehnologia H.264(MKV) pe un HardDisk SATA intern cu o capacitate de până la 1 TB. Pentru a înţelege pe deplin însă utilitatea acestui produs, va trebui să săpăm mai adânc în configuraţia sa. Vă voi înşirui câteva dintre detaliile sale tehnice remarcante care oferă player-ului Mediacenter FullHD facilităţi inedite şi atractive.

Am fost plăcut impresionat astfel de faptul că noul M-6500A poate fi foarte uşor manipulat, dovedindu-se un gadget portabil la dimensiunile sale de doar 183 x 139 x 75 m şi având 

o greutate de doar 1.3 kg, valoare care include şi greutatea hard-disk-ului (a spaţiului de stocare). Jukebox-ul este dotat cu un output HDMI, aceasta fiind conexiunea pentru HDTV-urile actuale, concepută pentru a îmbina redarea video de mare rezoluţie alături de cea audio digitală HD pe mai multe canale. Despre redarea video, putem scoate în evidenţă faptul că noua jucărie a celor de la TViX Romania suportă formatele .mkv, .avi, .wmv, .mpg, .iso .vob, .ifo, .mp4, .asf, .tp, .trp, .ts, .m2ts, .mov(H.264), reuşind să redea cu o calitate de până la 1080p. La capitolul conexiuni şi porturi disponibile, gadget-ul stă foarte bine dispunând de 2 porturi USB 2.0, un port LAN, conexiuni HDMI 1.3, coaxale şi optice. Pe lângă toate acestea, cea mai interesantă dotare pare a fi conexiunea WLAN 802.11g care, alături de funcţia LAN, permite redarea media fara HDD în TViX, prin intermediul unei reţele cu PC-ul. Totodată, M-6500 permite nu doar mutarea, copierea sau ştergerea fişierelor prin LAN ci şi accesarea lor prin internet de pe un server FTP. O altă facilitate interesantă este posibilitatea conectării la jukebox a diferite medii de stocare USB (hard-disk-uri externe, memorii flash) precum şi conectarea directă cu aparatul a camerelor foto-video precum si a mp3-playerelor, pentru preluarea datelor.

Acestea fiind spuse, voi încheia aici prezentarea player-ului Mediacenter FullHD, nu înainte de a trece în revistă alte câteva mici detalii. Produsul este disponibil prin SC UNMARKED SRL, firmă care asigură distribuirea precum şi suportul tehnic. Îl puteţi achiziţiona de la TViX Romania, la un preţ 1579.13RON care deşi este destul de ridicat, reflectă într-adevăr calitatea jukebox-ului.

© Blogul lui Dani‘

Dacă mai ieri vorbeam despre zilele friguroase de iarnă şi despre ploile reci de primăvară, acum ne aflăm clar într-un cu totul alt context. În cazul în care am vrea să purtăm o discuţie rigidă, am putea spune că temperatura a crescut cu vreo 7-8 grade, ne culcăm cu vreo două ore mai târziu încurajaţi de un “Soare” frenetic, ne fac umbră mii de frunzuliţe verzi şi copaci cu fructe în stare avansată de dezvoltare, suntem înconjuraţi de tot felul de flori ciudate, iar toate astea au un punct comun: vara şi consecinţele ei. E mult prea cald, nu mai ştiu ce vreau sau încotro s-o iau, am ochii roşii şi respir prea greu; mi-e dor de puţin aer curat, de o adiere de vânt, de un nor pe cer – le caut veşnic dar ele întârzie să apară.

Examenele, tezele, toate s-au dus alături de sute de ore de pregătire teoretică irosite pentru câteva minute de gândire. Îmi amintesc că v-am promis că voi reveni cu forţe proaspete după ce voi reuşi să trec peste perioada de examinare. Cu toate astea, ceva mă impiedică chiar dacă ideile curg în mintea mea cu un debit mai mare ca niciodată. Simt că n-am aer, mă simt epuizat sau poate mă simt prea bine. Ar fi prea greu să aleg un raspuns, cert este însă că deşi aşteptam cu atâta hotărâre momentele astea frumoase, acum mi-e dor de cele ce tocmai au trecut.

Nu mai simt acea libertate pe care o dobândeam atunci când mă aşezam comod în scaun susţinut de un fundal sonor potrivit, îmi lăsam mâna să zboare printre zeci de rânduri scrise înghesuit şi cu atât entuziasm. Îmi este din ce în ce mai greu să îmi găsesc cuvintele potrivite, îmi este din ce în ce mai greu să îmi găsesc timpul pentru aşa ceva. Cu toate astea, ceva a rămas în picioare: senzaţia specifică pe care o ai atunci când ştii că zeci, poate sute de persoane vor citi tot ce tu aberezi crezând că eşti cel mai bun, că meriţi să fii sus, că meriţi să te impui, amăgindu-te şi fiind împins la o visare lungă, inutilă dar atât, atât de plăcută!

Dacă veţi căuta consistenţa în toate aceste rânduri, sunt sigur că vă va fi foarte greu să o găsiţi şi singurul motiv pentru care acest articol există, este… ei bine, nici eu nu am reuşit încă să aflu – ştiu doar că trebuie să existe. Concluzia sună simplu: sunt din nou pe aici.
© Blogul lui Dani‘

Cu toţii ştim că, în viteza nebună a prezentului, uităm de prea multe ori să reflectăm asupra lucrurilor cu adevărat importante. Acceptăm parcă de prea multe ori lucrurile aşa cum sunt, fără a gândi că bucuria adevărată e dincolo de un teanc de bancnote. Puţine căi spre fericire – spre înţelegerea propriului suflet mai avem la îndemână. În momentele dificile ale existenţei, găsim puterea de a merge mai departe acolo unde nu ne aşteptăm…

Am găsit zilele trecute, poate din intâmplare, poate doar din dorinţa de a mă redescoperi, o părticică din sufletul meu, aşternută in paginile unui jurnal în care obişnuiam să scriu tot ceea ce nici măcar mie nu îmi puteam spune. Simţind că am nevoie de el, l-am pus deoparte şi… l-am deschis. Nu ştiu ce m-a impresionat mai mult. Faptul că acum sunt un alt om sau faptul că m-am eliberat şi de acea ultimă fărâmă de divinitate! Cât de simplu scriam despre natură! Astăzi, s-a infiltrat în adâncul meu o dorinţă sumbră de a face totul cât mai bine, cât mai complex. Tind să cred că adevărata frumuseţe este descrisă cel mai potrivit într-un mod la fel de brut. Degeaba construim metafore dacă nu ştim cum să le folosim. La fel se întâmplă şi cu scrisul. Dorim perfecţiune, chiar dacă suntem ferm convinşi că nu o vom găsi niciodată. Dacă v-aţi întrebat vreodată de câte ori cineva o poate lua de la început, aflaţi că eu, deşi mi-e uneori atât de greu, o iau de la început atunci când nici nu mă aştept. Când nu mă mai mulţumeşte nimic, apare mereu cineva care să îmi arate că sfârşitul se confundă (poate şi ca sens) cu începutul.

Şi uite aşa, mai plângând, mai râzând, trec printre filele jurnalului, şi sigur şi prin clipele vieţii atât de deosebite cu care am fost hărăziţi. Tot jurnalul, deşi necuvântător, îţi poate deveni cel mai bun sfătuitor. Prin el, mă eliberez de efemeritate şi grijile imediate. Toţi putem scrie în el. NU SUNTEM nici ciudaţi, nici slabi. Nu contează că nu avem talent… În fond, trebuie doar să scrii ceea ce simţi, şi nimic mai mult.
© Blogul lui Dani’

Un articol scris de Dragoş

Pot spune clar că IMac-ul a fost creat în scopul dezvoltării aplicaţiilor media. Cu ajutorul unei telecomenzi, poţi urmări toate filmele preferate, sau slide-uri cu fotografii, cele din urmă având un aspect dinamic, în special datorită fundalului sonor şi al focalizării. Cred că am urmarit cam 3000 de fotografii, fără să mă plictesc prea tare, o adevărată realizare pentru mine. Cât despre imagine, aceasta este de o claritate cum rar iţi este dat să întâlneşti. Deşi camera mea nu e profesională, fotografiile arată de parcă ar fi reale!

Ce am mai observat e acea grijă la detalii, atât la exterior, cât şi la interior. Să încorporezi într-un monitor de 2,5 cm tot ceea ce acum câţiva ani înghesuiam în cutiile noastre, cu riscul de a ne ceda sursa sau de a ne supraîncălzi procesoarele, e un pas înainte foarte important. Grija pentru

aparenţe se regăseşte chiar şi în dispunerea iconiţelor pe desktop. Totul pare mult mai atrăgător, mai tentant. În aceşti bani intră şi o cameră web dispusă în partea de sus a displayului şi tot ce înseamna parte de comunicaţii (Wireless, Firewire, Bluetooth). Deasemenea, în partea din spate, sunt aglomerate o serie de porturi care, spre marea mea ruşine, stau neutilizate.

Cu toate astea, această evoluţie are şi unele mici inadvergenţe. Nu prea am găsit programe sau game-uri pentru Apple. Pasionat în domeniu, m-am simţit oarecum revoltat. Apoi, am descoperit că nu prea îmi permite să modific date de pe un hard-disk extern pe care îl folosesc destul de des. Pe ultimul loc ar fi faptul că, pentru a avea acces la multimedia în modul interactiv oferit de IMac, trebuie să copii orice fişier în “Library” mai precis, în hard drive-ul computerului.

În concluzie, merită să încerci acest sistem cu totul nou pentru a vedea dintr-o altă perspectivă tot ceea ce înseamna IT. Chiar dacă este destul de scump, în mod cert preţurile vor scădea odată cu trecerea timpului. Nu am nicio problema cu el şi chiar mă surprinde plăcut de fiecare dată când încep să îl mai butonez. Nu îmi rămane altceva decât să vă las şi pe voi să îl studiaţi şi aştept câteva sfaturi din partea cunoscătorilor. IMac este disponibil şi în România prin intermediul a mai multor furnizori. Inclusiv cei de la eMag se ocupă cu livrarea acestora în ţară, astfel vă recomand să aruncaţi un ochi aici pentru informatii despre preţuri şi variante disponibile.Pentru mai multe detalii, consultaţi site-ul celor de la Apple. Voi reveni pe parcurs cu noi aspecte şi mici analize.

© Blogul lui Dani’

Încercăm să o ocolim, să o neglijăm, să ne prefacem dezinteresaţi sau să minţim jalnic, dar cu toate astea, în centrul atenţiei noastre se va afla întotdeauna, pe lângă alte aspecte, partea materială a vieţii. Ne plângem de nivelul de trai din România şi ne simţim furaţi zi-de-zi, oră-de-oră de câte un parlamentar diabolic. Ne trezim expulzaţi din Italia şi consideraţi groapa de gunoi a Europei, vrem salarii mai mari şi repetăm în continuu acelaşi cuvât intrat în vocabularul fiecărui cetăţean, “criză!”. Se pare că ne place acest rol, ne place să ne dăm răniţi şi neajutoraţi, ne place să suferim şi cu toate astea, să aşteptăm sclipirea din partea altora.

După ce a intrat de ceva timp în umbra HP, Compaq se relansează printr-un nou model de laptop ce poartă numele fostului mare concern. Cu această ocazie, şi-au schimbat inclusiv imaginea precum şi strategia, alegând să se promoveze intens prin preţuri reduse şi calitate.

Astfel, noul intrat pe piaţă, Presario CQ60-310EQ , se remarcă prin eleganţă şi fiabilitate. Fiind comercializat în două variante, Intel şi AMD cu echipare nVidia, acesta întruneşte şi chiar depăşeşte standardele categoriei medii. Chiar dacă echiparea AMD este mai ieftină şi a ajuns foarte rapid în topul vânzărilor, Presario Intel reprezintă şi el un produs remarcabil în privinţa raportului foarte atrăgător, calitate-preţ.

Voi vorbi mai mult despre varianta AMD întrucât mi-a trecut prin mâini acum câteva zile, lasându-mă plăcut impresionat. Despre aspectele tehnice, putem trece în revistă procesorul AMD Athlon X2 Dual-Core la 2100 MHz, memoria RAM standard de 4096 MB care reprezintă însă şi memoria maximă acceptată, acesta fiind unul dintre puţinele puncte slabe ale gadget-ului. În continuare, vom aminti echiparea video nVIDIA GeForce 8200M cu o capacitate de până la 1407 MB memorie grafică totală disponibilă.

Presario CQ60-310EQ vine echipat cu o unitate DVD LightScribe (+/-R +/-RW), cu un sistem audio cu sunet pe 16 biti şi cu o cameră web cu microfon integrat. Printre ieşirile căşti, port-urile USB sau cel VGA, portul HDMI de care laptop-ul dispune, se dovedeşte a fi foarte util, fiind din ce în ce mai utilizat în prezent. Greutatea este reprezentată de o valoare medie şi specifică produselor din această categorie, aceasta fiind de aproximativ 2,96 kilograme. Sistemul vine cu Vista Home Basic preinstalat care nu este foarte pretenţios în privinţa resurselor consumate, fiind perfect pentru un utilizator de clasă medie. Despre design pot spune că m-a atras poate cel mai mult, dovedind foarte mult bun-gust şi atenţie oferită detaliilor din partea celor de la Compaq.

Ca să ne raportăm şi la modul în care se comportă Presario CQ60-310EQ, voi spune că în timpul scurt pe care l-am avut la dispoziţie pentru a-l analiza, nu m-a dezamăgit deloc, echipamentul tehnic performant de care acesta dispune, reuşind să îşi spună cuvântul. Am rulat câteva filme, am navigat pe internet folosind conexiunea wireless, am folosit portul VGA, am încercat câteva jocuri ale celor de la EA Games, şi toate astea fără nicio problemă. Recunosc din nou că timpul a fost foarte limitat, dar rămân la părerea că noul Presario CQ60-310EQ merită toată atenţia. Şi pentru că am primit câteva întrebări pe tema aceasta, preţul acestui model se învârte în jurul a 2.000 RON, foarte rezonabil în opinia mea dacă luăm în vedere toate caracteristicile sale. Pentru moment, Compaq Presario CQ60-310EQ poate fi achiziţionat în exclusivitate de la eMAG.

Cu toţii ştim, cu toţii suferim, cu toţii ne plângem, dar nimeni nu vine cu o soluţie clară ci doar cu predicţii şi estimări apocaliptice. Avem acum la dispoziţie zeci, poate sute de documentare şi analize care ne indică clar situaţia gravă în care ne aflăm. Problema a ajuns deja în topul discuţiilor şi al căutărilor pe internet, cel mai important şi accesibil mijloc media. La fiecare colţ de stradă auzim câte o dezbatere cu baze mai mult sau mai puţin ştiinţifice, pe o temă care a devenit un subiect foarte complex şi de interes internaţional iar întrebarea care ne vine în minte este: ce facem mai departe? Vorbim cu siguranţă, despre poluarea mediului în care trăim, datorată nouă, oamenilor, şi care ne afectează vizibil, din ce în ce în ce mai puternic.

Numai dacă ne-am gândi un moment la acestea, am realiza imediat la ce riscuri ne expunem. Cum ar fi să respirăm aer generat artificial din cauza lipsei pădurilor şi a vegetaţiei? Cum ar fi să mâncăm legume realizate mecanic sau să bem apă cu porţia? Cum ar fi ca cerul sa fie acoperit în permanenţă de o ceaţă densă şi să nu mai avem parte de lumina soarelui? Cum ar fi ca din nori să cada ploi cu apă contaminată? Cum ar fi să nu mai putem comunica natural din cauza zgomotului produs de instalaţiile mecanice? Cu siguranţă, toate aceste scenarii ni se par puţin plauzibile dar ele ar putea deveni realitate poate peste o sută de ani, poate peste două sau poate mai curând decât ne-am putea imagina.(Citeşte mai departe)

Nu ştiu cum şi de ce, dar ştiu sigur că traversez o perioadă a dezamăgirilor. Da ştiu, sună oarecum poetic dar este doar tristul adevăr. Din păcate, problema se extinde la etaje din ce în ce mai superioare şi a ajuns chiar să mă determine să fiu dezamăgit de mine însumi.

Eu, tu, voi sau ei… Toţi trăim într-un secol care pare sa nu se mai sature de viteză, în care alergăm tot mai ameţiţi, nebuni după performanţă. Haideţi să ne imaginăm că am trăi preţ de o săptămână în unul dintre cele mai izolate locuri de pe planetă. De fapt, cred că vi s-a mai întâmplat să plecaţi pentru câteva zile din metropola aglomerată in care locuiţi, şi, la întoarcere, să fiţi asaltat de întrebări precum “Nu ştiai?” sau “Nu ai auzit ce s-a întâmplat?”; Apoi, să vă vă retrageţi, consolat cu ideea de a fi considerat “Învechit”. Adevărul este, din păcate, că trăim într-o lume în care informaţia reprezintă în mod sigur puterea de a cunoaşte. Astfel, deţii controlul, şi, printr-o minune, viaţa îţi dezvăluie opţiuni nelimitate.