2009 April | Evodani's Blog

Archive for April, 2009

Sfaturi de baza pentru bloggerii tineri (guest post Dany)

Published by Dani' on 30th April 2009

Filed Under Blogosfera

L-am rugat pe Dany să ne împărtăşească din experienţa sa şi să ne vorbească despre paşii fundamentali pe care un blogger tânăr ar trebui să îi urmeze la început. Vă invit astfel să citiţi articolul lui pe această temă. Lectură plăcută!

Salutare! Numele meu este Dany, iar Daniel m-a invitat să scriu un guest post care să conţină sfaturi de bază pentru bloggerii tineri, ca urmare a lansării blog18.ro (Comunitatea tinerilor bloggeri din România). Mai multe despre mine puteţi afla aici.

Pentru început, haideţi să sărim peste întrebările generale cu nişte răspunsuri scurte şi la obiect:

I. Se fac bani din bloguri? Da! Aşa cum te poţi angaja, muncind pentru fiecare ban, aşa îţi poate aduce şi blogul un profit, iar totul începe cu puţin.

II. Faptul că eşti tânăr reprezintă un avantaj sau nu? Atât timp cât ştii să profiţi de asta, vei fi privit mult mai bine decât unul mult mai înaintat în vârstă, însă ce nu are calităţi la fel de bune ca ale tale.

III. Cum promovez un blog? Cu multă răbdare şi muncă.

Ce urmează? 10 sfaturi esenţiale pentru fiecare blogger tânăr:

1. Nu te aştepta ca toată lumea să stea la dispoziţia ta

În primul rând, atunci când te afli la început eşti pe cont propriu. Nu te aştepta ca un simplu “te rog frumos” să convingă pe cineva să îţi rezolve o eroare, să îţi dea o părere despre blogul tău sau să se implice într-un proiect pus pe picioare de tine. Dar mai mult decât atât, nu insista dacă ştii că nu ai nicio şansă. Trebuie să câştigi respectul centimetru cu centimetru. Nimeni nu e dator să te ajute pe tine!

Dacă vrei să faci ceva anume şi reuşeşti să dai de un mentor, profită de asta, dar nu punându-i tot felul de întrebări enervante. Vezi ce face el, cum reuşeşte şi mai ales, de ce face asta. Dacă îţi place cu ce se ocupă, iar tu nu ai găsit de unde să te documentezi, cere-i nişte sfaturi sau nişte link-uri care te-ar ajuta să înveţi ceva.

Citeşte mai departe

2. Nu te lua de alţi bloggeri (mai ales de cei recunoscuţi în blogosferă), chiar dacă crezi că ai cea mai mare dreptate

Eu unul am fost lipsit de conflicte. Nu îmi place să atac o persoană, chiar dacă toţi de lângă mine fac asta. Au fost bloggeri ai căror nume nu îţi zic nimic ce s-au luat de mine, dar i-am ignorat. Nu am scris nici la mine pe blog despre ei, nu le-am trimis nici mail să îi fac proşti şi nici nu am lăsat comentarii pe blog că e vai de capul lor. Dacă cineva înţelege ceva greşit despre mine, încerc să îi arăt unde se înşeală. Dacă nu vrea să înţeleagă asta este, viaţa merge mai departe.

Nu te lua de bloggeri cu un nume în blogosferă. Este una dintre cele mai mare greşeli! Păstrează ce crezi tu despre ei pentru tine, dar nu ieşi la atac. Vei fi privit ca un alt blogger ce nu ştie decât să înjure. Mai mult de atât, dacă chiar nu te poţi abţine, măcar vino cu nişte motive întemeiate, respectiv dovezi.

3. Ai grijă la ce comentarii laşi pe alte bloguri

Un comentariu îţi poate strica o imagine, dar te poate şi promova într-un fel sau altul. Nu lăsa comentarii scurte şi fără rost, de genul: mişto, foarte fain, eşti tare, sunt de acord cu tine, etc. Dacă vrei să te afirmi, fă-o, dar adu ceva în plus. Despre cât de mult te poate ajuta un comentariu lăsat pe alt blog a scris Dojo pe larg aici.

4. Nu te amesteca în subiecte care te depăşesc

Dacă Daniel m-ar fi rugat să scriu despre marketing afiliat, de exemplu, aş fi refuzat. Nu, nu mă pricep la asta, de ce să mă amestec peste ceva care mă depăşeşte? La fel şi cu un proiect. Dacă cineva mă invită să scriu pe un blog despre imbrăcăminte, împreună cu el, chiar şi în schimbul al unui lucru care m-ar mulţumi, i-aş recomanda să apeleze la cineva care se pricepe mult mai bine. În primul rând, nu ştiu prea despre acest subiect, iar în al doilea rând, nu îmi place să scriu despre asta.

Dacă ai învăţat două-trei trucuri asta nu înseamnă că eşti expert într-un domeniu. Nu te implica unde nu îţi fierbe oala. Nu te pricepi, recomandă pe cineva care se pricepe. De ce să fim buni la un lucru care acum e la modă şi care nu ne place, când putem să ne perfercţionăm la ce ne dorim cel mai mult?

5. Nu cere păreri, comentarii, etc.

Cel mai enervant lucru este să vezi pe cineva pe care nici nu îl cunoşti să îţi ceară o părere despre blogul lui. În 95% din cazuri blogul este unul pe blogspot/wordpress, foloseşte o temă arhicunoscută, iar articolele conţin clipuri şi nemulţumiri legate de români. Nu cere o părere de la cineva. Dacă ceva nu e în regulă la blogul tău o să ţi-o spună cititorul printr-un comentariu sau e-mail. Nu fă greşeala de a îi contacta pe cei cu trafic, cu un nume şi fără timp de astfel de lucruri. Nu faci decât să îţi strici imaginea.

Mai grav este să ceri la o persoană un comentariu sau chiar să se aboneze la blog, respectiv să te urmărească pe twitter. Dacă blogul tău merită să câştige încă un abonat, atunci fii sigur că se va întampla. Dacă nu, asta nu înseamnă că trebuie să îl iei cu forţa.

6. Fii diferit, fii original şi vei avea doar de câştigat

Ai văzut o chestie drăguţă la cineva pe blog sau ai observat că e la modă ceva? Nu e nevoie să furi un widget sau să faci ce face toată lumea, doar ca “să fii cool”. Încearcă să fii original. Diferenţa face totul. La fel şi cu articolele. Dacă ai văzut un post extraordinar şi vrei să îl pui la tine pe blog, cere întâi acordul autorului. Nu e de ajuns să îl copiezi şi să menţionezi sursa. Poate că cel ce a scris vrea să fie doar la el pe blog.

7. Participă la întâlniri (blogmeeturi, conferinţe, etc.)

Mi-a fost foarte greu să particip la prima întâlnire cu bloggeri. Era pe la începutul lui 2008. Nu vroiam să mă duc, deoarece nu mă cunoştea nimeni şi pe deasupra, eram şi cel mai tânăr de pe acolo. Până într-o zi, când mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus chiar la o conferinţă (IMTO – cea mai mare conferinţă adresată mediului online din 2008 după părerea mea, în Iaşi) şi nu am regretat niciun moment acest lucru. Apoi tot mi-a fost greu la un blogmeet, dar măcar ştiam că cel puţin o persoană mă cunoaşte.

E foarte important să treci printr-o astfel de experienţă. Cunoşti persoane noi, înveţi multe lucruri şi chiar te simţi foarte tare! Mai în toate oraşele se fac blogmeeturi. În Iaşi facem aproape lunar. Luaţi-vă inima în dinţi şi veniţi, nu pierdeţi nimic! Iar dacă v-am făcut curioşi la faza cu IMTO, anul ăsta se ţine cea de a doua ediţie. Detalii aici.

8. Tu te-ai uitat să vezi ce articole ai pe blogul tău?

Cel şi cel mai uşor lucru pentru noi este să punem un clip pe blog, nu? Şi cititorilor nu le place asta, bineînţeles. Ce urmează? O să îmi ziceţi: să punem o melodie. Da, aşa e, dar să lăsăm acest tip de articole la o parte. Să trecem la altul, care de asemenea nu este agreat de cititor: nemulţumirile. Nu contează despre ce: televiziune, oameni, România, orice. Revin la punctul 6, fii diferit!

Eu am numit acest tip de articole “OPFA” (Oricine poate face asta). De ce? Pentru că şi eu, tu sau el poate scrie despre cât de naiv e Tăriceanu sau cât de ipocrit poate să fie moderatorul de la o emisiune de la televizor. Ne-am plictisit să vedem zilnic numai înjurături, nemulţumiri şi cuvinte gen “doar trăim în România, la ce să te aştepţi?”.

Mai multe detalii despre “OPFA” găsiţi aici.

9. Descoperă lucruri noi

Dacă vrei o carieră în online nu vei reuşi doar scriind pe blog. Sau poate vei reuşi, însă tot timpul vei fi limitat doar la asta. Dacă îţi place să “construieşti” învaţă progamare sau design, dacă îţi place să duci o idee mai departe, atunci e timpul să înveţi tainele promovării, iar lista poate continua. Construieşte un proiect şi încearcă să îl duci mai departe. Nu te învârti tot timpul într-un singur cerc. Descoperă şi vei avea doar de câştigat.

10. Citeşte, experimentează, ai răbdare şi dă mai departe

În primul rând doar citind vei învăţa lucruri noi. Resursele sunt nelimitate. Bloguri de la care poţi doar să înveţi sunt multe, mai ales în limba engleză. După ce ai citit, experimentează. Vezi dacă îţi iese, deoarece doar aşa poţi trage o concluzie, iar dacă tot am vorbit despre asta, ai răbdare. Aşteptările nu durează ore sau zile, ci luni sau ani. Şi un citat pe măsură: “succesul peste noapte durează de obicei 15 ani”.

Dacă ai găsit un articol tare, nu îl ţine doar pentru tine, trimite-l şi la prieteni. Pe twitter, pe blog, la status pe Y!M, nu contează. Vei primi mulţumiri ce nu te vor face decât să te simţi bine.

Încheiere

Dacă vă place ce a ieşit, mulţumiţi-i lui Daniel că m-a rugat să scriu despre asta, deoarece eu nu aş fi făcut-o pe blogul meu, decât la cererea cuiva. Dacă aveţi întrebări nu ezitaţi să le lăsaţi sub formă de comentarii la acest articol. Nu uitaţi că pe mine mă puteţi găsi pe danyblog.com şi pe blog18.ro.

Dar nu vreau să închei prin două linkuri. Vroiam să zic şi de traficul şi banii ăştia… numai muncind vin. Iar din cuvântul “muncă” se desprind alte zeci de lucruri, fapt pentru care nu am făcut un al 11-lea punct, intitulându-se astfel.

Thread Tags: guest post, Online

Iasii tineretilor mele(1)

Published by Dragos on 30th April 2009

Filed Under Cultură, Gânduri..., fotoBlog

Postarile acestea vin ca o continuare a muncii si ideilor lui Daniel, concretizata insa doar prin fotografii. Voi incerca deci sa scriu cateva randuri despre “orasul celor sapte coline”, pe care, de-abia incep sa il cunosc, chiar daca sunt genul de om caruia ii place sa se aventureze prin locuri dintre cele cat mai necunoscute.

Am reusit sa ajung, in scurta vacanta de care am avut parte, in una dintre cele mai frumoase zone a capitalei Moldovei: mai precis in zona Nicolinei, la biserica Galata. Era o dupa-amiaza superba de duminica, in a doua zi de Pasti. Chiar daca aveam mai de mult stabilita vizitarea acestui obiectiv, am considerat ca acela ar fi fost prilejul cel mai potrivit pentru o astfel de peripetie. Poate cel mai lung si anevoios drum a fost acela prin traficul infernal si zgomotul vietii… Mi-am dat seama de acest lucru abia dupa ce am inceput sa urc pe una dintre colinele Iasului, deasupra careia aveam sa aflu ca este asezat un taram in care timpul precis a uitat sa mai treaca. Urcarea a durat in jur de 30 de minute, cu toate ca am lasat orice mijloc de transport acasa, din dorinta mea de a ma relaxa si de a uita macar cateva minute de tot ce inseamna “lumesc”. E ciudat cum lumea se schimba atat de usor! Caci, cu fiecare pas, orasenii, tipic aroganti pareau ca nici nu ar fi existat. In locul lor, oameni simpli, copii zdrentuiti, in ochii carora se citea pofta netarmurita de joaca si cunoastere se grabeau sa iti dea ”ziua buna!”. E la fel de ciudat cum, la nici 5 minute de mers, ti se dezvaluie o alta fata a Iasului, cu case mici si povesti inca nespuse. (Citeşte mai departe)

Niciodata nu am inteles cum istoria se poate redefini prin prezent. Odata ajunsi in acea oaza de liniste, incepi sa iti amintesti ca nu totul inseamna dezordine, viteza si indiferenta. Manastirea Galata, construita de domnitorul Petru Schiopul in anul 1583, constituie una dintre capodoperele arhitecturale prezente in Moldova. Aveam sa ma conving de asta, atunci cand, dincolo de portile sale imense, se descoperea in toata splendoarea sa. Zidurile, vechi de aproape 500 de ani, tin locul unor pagini de istorie, trecute prin foc si sange, gata parca sa tina la distanta cotropitorii. Dar, dincolo de toate, m-a impresionat acea liniste ancestrala, care te facea sa uiti de faptul ca esti om. Dupa ce am admirat curtea bisericii, in care, cu ajutorul maicutelor, florile, copacii si viata creeaza o armonie de nestramutat, m-am asezat pe una din banci, vrand sa simt adierea tot mai calda a primaverii. Dupa un minut sau o ora(Cine mai stie?) am vizitat si imprejurimile Manastirii. De acolo, din sfantul lacas, orasul chiar a stat in loc, gata sa fie imortalizat. Tot mai mic, acesta se descoperea cu toate urmele trecutului si ale prezentului.

In cele din urma, drumetia mea s-a incheiat, intrucat atat frigul serii cat si scoala ce urma sa inceapa a doua zi m-au grabit spre casa. Nu inainte sa ma bucur de primul apus vazut in acest an, de soarele care s-a ascuns in linistea Galatei si a oamenilor pe care timpul a refuzat inca sa ii schimbe.

PS: Mai sunt cateva fotografii si in albumul “Hai-hui prin Iasi”.

Thread Tags: iasi

Radio si radioamatorismul

Published by Dragos on 27th April 2009

Filed Under Gânduri..., Tehnic

Un articol scris de Dragoş

Il ascultam in fiecare zi acasa, in autobuze sau tramvaie… Este unul dintre cele mai folosite mijloace de informare, si totusi nu ne gandim nici macar o clipa la ce ar putea fi in spatele acestei “boli”, care, odata ce ne-a cuprins, in mod sigur nu va avea vindecare. Am avut ocazia sa intalnesc cativa oameni “care fac lucrurile sa mearga” in acest domeniu si sa aflu mai multe despre tot ceea ce poate insemna radioamatorismul. Imi aduc aminte de prima intalnire cu acest domeniu… Totul s-a petrecut la 2000 de metri, intr-un sfarsit de vara, privind la repararea unor antene, ce aveam sa aflu mai tarziu ca are un rol important in mentinerea legaturilor dintre Moldova si restul tarii. Bineinteles ca nu am stiu nimic din ce se discuta si mi-am promis ca voi reusi sa descifrez macar cateva cuvinte din vocabularul folosit de acestia. Am inceput sa descopar din ce in ce mai multe lucruri, multumita mai ales tatalui meu care are bunavointa sa imi explice

chiar si cele mai banale lucruri din domeniu. Sunt inca la inceputuri, si prefer sa ascult si abia apoi sa vorbesc, aceasta constituind si prima regula a emisiilor in eter.

Am fost zilele trecute la o intrunire a radiomatorilor din toata tara, care s-a desfasurat langa Palatul Copiilor, in zona Pietii Unirii. Intr-o dimineata superba de duminica, pe parcursul a 5 ore, s-a organizat o intalnire cu scopul de a schimba impresii, sau noi artificii, pentru ca emisia si receptia sa fie din ce in ce mai buna. Pentru cei interesati, s-au putut cumpara si diverse componente, in schimbul unui pret rezonabil. (Citeşte mai departe)

DAR, printre gramezile de piese, pe una dintre mese, am gasit expuse zeci de medalii si diplome, ale unor copiii si adolescenti campioni mondiali la telegrafie. Stiati ca telegrafia este pe locul 2 in topul sporturilor ca numar de medalii? Am ramas uimit de cat de repede acestia pot sa bata semne, cuvinte si propozitii. Prea putini vorbesc despre ei… Prea putini oameni stiu ca acest sport chiar exista si mai sunt si campioni mondiali. Printr-o muca asiduua , ei duc mai departe radioamatorismul, care, in ciuda timpului, se regaseste sub diferite forme in viata de zi cu zi.

Voi incerca sa ma informez mai mult despre acest subiect si promit ca voi mai scrie. Desi am mai incercat sa ma infiltrez printre cunoscatori, Imi place sa cred ca voi reusi pana la urma sa vorbesc din perspectiva unui radioamator adevarat.

PS: Evident, stiu ca acest hobby poate sa dureze chiar si o viata… Sa nu uitam ca risc sa irosesc o multime de bani pe lucruri considerate de altii “inutile”!

Thread Tags: hobby, radioamatorism

Publicitate de 2 lei

Published by Dani' on 27th April 2009

Filed Under Gânduri...

Dacă am analiza situaţia actuală, România se vrea o ţară modernă, o ţară de primă linie, o ţară a cărei calităţi să fie recunoscute şi apreciate. Toate încercările de a ridica standardele ei sunt însă eclipsate de către o mentalitate de mult înapoiată, o gândire îmbâcsită, mult prea tradiţionalistă şi fixistă, de o ambiţie generală fără rost şi de ce nu, de o mândrie neîntemeiată. Dacă am arunca un ochi peste gardul Uniunii Europene din care nu ştiu cum de am ajuns să facem parte, am putea observa clar mari diferenţe care au la bază chiar diferenţele de mentalitate despre care vorbeam.

Recunosc deci că nivelul de trai este foarte scăzut, recunosc că nu am reuşit să ne trezim la realitate nici după 20 de ani de la revoluţie, când abia acum apar semne ale unei gândiri unitare şi aceasta, forţată de împrejurările lumii moderne în care fie că vrem, fie că nu, ne-a fost dat să trăim. Recunosc că am dat-o în bară cu democraţia şi cu strategiile capitaliste, recunosc că suntem reprezentaţi de aşa-zise vârfuri ale societăţii de altfel, incompetente şi parşive, dar nimic din toate astea nu scuză deficienţele clare în a ne adapta unui prezent foarte clar precum nu scuză nici lipsa totală de perspectivă de care dăm dovadă. (Citeşte mai departe)

Chiar dacă am promis că nu voi mai critica nimic legat de România, au rămas atât de multe puncte slabe cu care noi, ca cetăţeni ai acestei ţări, ne confruntăm zilnic şi în a căror rezolvare, conştinetizarea lor reprezintă primul pas. Astfel, astăzi voi aborda sectorul reclamelor proaste şi extrem de proaste, create de români, pentru români. Pur şi simplu nu înţeleg pe ce criterii sunt realizate şi asta în condiţiile în care publicitatea trebuie să fie cât mai eficientă atât în ţară cât şi, de ce nu, în afara acesteia.

Dacă ar fi să întocmim o listă neagră a “reclamelor de 2 lei”, am putea remarca la acestea vulgaritatea, incultura şi pura prostie a personajelor şi, evident, a creatorilor respectivelor spot-uri publicitare. După ce am fost agasat de reclama de la vopseaua Zertifikat şi de cei doi zugravi cu clare deficienţe mintale, acum mă simt cu totul revoltat de reclama la caşcavalul sau brânza Delaco, sortimente pe care cu siguranţă nu le voi încerca vreodată. Astfel, personajul Toni Delaco, care se vrea a fi un om de afaceri, un adevărat domn, este defapt un idiot permanent însoţit de doi sau trei tipi supra-ponderali, plini de muşchi şi cu ceafa lată, care sunt oferiţi ca model societăţii drept oameni “descurcăreţi”, promovându-se astfel, tipul de comportament al aceluia care îşi face singur dreptate, care nu a trecut de gimnaziu sau de liceu şi care poate ajunge, într-o ţară ca România, să subclaseze persoanele cu adevărat importante.

Este clar că nu asta este singura problemă a acestui stat atât de dezorientat dar, după cum spuneam, totul pleaca de la o mentalitate şi o gândire limpede aşteptată cu jind de la o generaţie tânară, de la cei ca mine sau ca voi care au înţeles ce înseamnă viaţa în condiţiile actuale. În consecinţă, nu ne rămâne decât să acţionăm prin a ne exprima opiniile, prin a ne face auziţi de către cei care nu pot sau nu vor să audă, ajungând ca într-un final să reuşim ce ne-am propus: o ţară adevarată şi care să merite tiltul de “stat european”, în care să putem locui fără să ne fie frică ori ruşine de cei din afară.

Thread Tags: TV

Circ electoral la ordinea zilei

Published by Dani' on 22nd April 2009

Filed Under Gânduri...

Deşi ai putea spune că mai sunt vreo patru luni până la alegeri şi că încă ne bucurăm de liniştea de dinaintea furtunii, realitatea este diferită; prea diferită. Nu au început nici dezbaterele politice televizate, nu a început nici împărţitul pliantelor şi al şăpcilor cu numele tiranozaurilor electorali, dar totuşi, au început deja să se certe şi să demonstreze cine-i cel mai bun la manipulat un popor întreg strigând sus şi tare şi arătând cu degetul spre cât de corupt e adversarul, pe varianta “eu- sărac şi cinstit, el – hoţul!”. Cine? EI! Susţinuţi de cine? De presă dragi români, de presă!

Şi cum să nu te aştepţi la asta când conducătorul celui mai mare trust de presă din ţară este chiar un politician de rang înalt, iar celelalte televiziuni şi publicaţii scrise nu se pot lăsa mai prejos, extaziate fiind de câte vreo primă aruncată pe pământ din avionul celor bogaţi bine afundaţi în “treburile ţării” şi de mult distanţaţi de ceea ce noi, oamenii de rând, numim nivelul de trai din România. Cum să nu te aştepţi la asta când locuieşti într-o ţară în care “se umblă la butoane”, când stai şi te întrebi dacă luna viitoare vei mai avea un loc de muncă iar EI, da, chiar EI, aruncă unii într-alţii cu noroi, acuzaţii şi citări la DNA aburite sec, de câte-o şpagă grasă.

Am ajuns să mă plictisesc poate prea mult de acelaşi circ electoral repetat la intervalul bine-stabilit de 4, respectiv, 5 ani, circ la care se adaugă şi alegerile pentru primăriile din ţară şi bine-cunoscuta “cursă electorală” pentru şefia primăriei generale a Bucureştiului, asimilată cu fuga după borduri şi banii unor cetăţeni depăşiţi de situaţie. Da… cam aşa putem descrie ţara în care trăim şi în care realizăm, spre surprinderea noastră, că încă nu au reuşit să fure tot. Cine? EI!

Thread Tags: politica

Marketing afiliat in Romania

Published by Dani' on 20th April 2009

Filed Under Blogosfera

Sunt sigur că majoritatea bloggerilor ştiu ce înseamnă marketing-ul afiliat şi cine se ocupă cu aşa ceva. Acesta a apărut în mediul online şi la noi în ţară oarecum de curând, fiind întâlnit în principiu pe site-urile de tip blog. Putem afirma clar că este un mod foarte la îndemână atunci când cineva încearcă să îşi monetizeze blogul dar totodată, implică şi muncă din partea autorului. În România, chiar dacă încă nu avem de a face cu foarte multe firme care să agreeze acest tip de promovare, există câteva care s-au remarcat deja. Printre ele putem aminti de programul Profitshare al celor de la eMAG sau de bine-cunoscutul 2parale şi de firmele care se folosesc de acest serviciu. În concluzie, există oferte dintre care un blogger poate alege utilizând anumite criterii.

La aceste servicii apelează în principiu cei aflaţi la început de drum în ceea ce priveşte monetizarea blogului personal încercând să tatoneze piaţa şi ofertele. Astfel, le este foarte uşor să afişeze 2-3 bannere şi să viseze la un profit cât mai substanţial. Unii reuşesc într-o anumită măsură, alţii renunţă după un anumit timp. Totuşi, cei mai de succes sunt cei care se implică cu adevărat şi care văd oportunităţile oferite de marketing-ul afiliat. Un exemplu bun de blogger cu perspectivă este Vlad Gidea, de altfel cel care a câştigat premiul de “Cel mai implicat afiliat” la concursul organizat de Profitshare. El ne spune că este foarte uşor să faci bani din blog şi chiar şi eu, într-o anumită măsură, vă pot confirma. Am reuşit într-o lună de marketing afiliat cu cei de la eMag, să vând 14 produse în valoare totală de 4.000 de RON. Ştiu că mulţi dintre voi vor spune “ei, ce mare brânză” şi eu vă voi răspunde că într-adevăr aşa este.

În concluzie, marketing-ul afiliat din România, chiar dacă este la începuturi fiind un teren nou pentru advertiserii din ţară, este un mod foarte la îndemână pentru bloggerii de clasă medie de câştiga bani cu un efort mic dar susţinut.

Thread Tags: monetizare blog

Clipe de fericire

Published by Dani' on 20th April 2009

Filed Under Gânduri..., Mentenanță

Încă din articolul anterior îmi exprimasem dorinţa mea de a părăsi monotonia vacanţei petrecute în faţa calculatorului. M-am conformat astfel ideii mele şi am reuşit să mă ţin departe de tot ce înseamnă tehnologie vreme de vreo trei zile. Asta înseamnă că nu am dat telefoane şi nici sms-uri, nu mi-am citit cele 40 de mail-uri care mă aşteaptă nerăbdătoare să le deschid, nu am ascultat ştirile de la TV şi poate cel mai important, nu am actualizat conţinutul blogului. Mai pe scurt, am reuşit să scap măcar parţial, de capcana lumii moderne.

Sincer, nu regret nimic. Acest răgaz de câteva zile nu m-a făcut decât să mă simt mai bine, mai împlinit, mai… fericit. Recunosc că traficul blogului a scăzut la o cotă deplorabilă, recunosc că nu mă mai aflu la curent cu noutăţile din ultima perioadă, dar cu siguranţă toate astea vor reveni la normal într-un final.

Concluzia? Ia o pauză! Vei reuşi să redescoperi lumea din jurul tău, să redescoperi şi să reînţelegi frumosul, vei reuşi să trăieşti. Now… back on business.
© Blogul lui Dani’

Thread Tags: personal

Probleme… Iar probleme??!!!

Published by Dani' on 18th April 2009

Filed Under Fun

Sunt cateva momente in viata care raman vii in amintirea noastra, indiferent de ce aprenta si-ar pune timpul asupra noastra. In opinia mea, unul dintre cele mai frumoase clipe de peste ani este reprezentat de ziua de nastere. Va voi face, in ciuda faptului ca Ionel nu prea e de acord, un scurt rezumat la ceea ce s-a intamplat in urma cu un an. Cred ca ne aflam in aceeasi perioada a anului, cam pe la inceputul lunii mai. Eram foarte bucuros de faptul ca avea sa urmeze ziua prietenului meu. Bineinteles ca voiam sa il ajut cu toate cele necesare pentru ca el sa aiba parte de cea mai frumoasa zi din an, si marturisesc ca voiam sa obtin si invitatia de a participa.

Problema 1: Se da un sarbatorit si cativa invitati. Spirit inventiv, acesta doreste pentru ziua de nastere un loc mai special, dincolo de aglomeratia si monotonia locuintei sale sau a vreunui restaurant. Ce e de facut? Cauti in revistele de specialitate, mai intrebi si pe altii, te gandesti de o mie de ori. In final, alegi locatia si totul incepe sa capete contur. O partida de paintball ar fi ideala!! Iti gasesti timp si, dupa vreo 3-4 kilometri, te trezesti in fata unui teren mai mult pentru atv-uri. NU ar fi nicio problema daca nu ti-ar trebui acordul parintilor fiecarui invitat. Si, mai ales, presupunand ca, printr-o minune, le vei obtine, ce vei face cu cei care nu vor binevoi sa intre in joc??!! OK, dupa o dupa-amiaza irosita in zadar, varianta cu “pusti” cade.

Problema 2: Incerci sa le explici finantatorilor ca ai o idee geniala despre o posibila petrecere, dar acestia sunt de parere ca banul e o chestiune prea importanta pentru a nu fi luata in calcul. Mai mult, ei stiu ca au un prieten care lucreaza la un restaurant (acelasi in care petreci de vreo cativa ani incoace). Reusesti sa le explici, te consulti din nou… Si a fost gasita o varianta perfecta.

Problema 3: Toti invitatii te intreaba ce cadou ti-ar placea… Le explici in modul cel mai calm posibil ca pentru tine nu conteaza lucrurile materiale, ci doar prezenta lor. Intrebarile curg, si toti sunt din ce in ce mai curiosi sa afle ce te-ar impresiona si ce vei face cu ornamentele sau cartile pe care urmeaza sa le primesti.

Problema 4: Intamplarile capata un curs normal… Viata pare minunata pana cand, cu vreo 2 saptamani inainte de ziua ta, mergi cu familia intr-o mica excursie, pana in iubitul si mult indepartatul oras Timisoara. Intr-un moment de neatentie, iti sunt furati o groaza de bani, actele parintilor si ceva bagaje(aproape toate). In mod cert ziua ta trece pe un plan secundar! Intr-un final, iti dai seama ca nu mai poti sarbatori si esti mai degraba implicat in capturarea hotilor, decat in ezitarile ce nu iti mai dau pace. Astfel, te gandesti visator la anul ce va veni, sperand ca, la urma urmei, te vei revansa pentru esecul si ghinionul cu care ai fost binecuvantat.

PS: La multi ani pentru ziua de 1, 2, 3,4… iunie! Sper ca anul asta vei renunta sa iti mai faci planuri atat de grandioase si nu vei mai avea NICIO PROBLEMA! (Imaginea din dreapta nu face aluzie la vreo problema).

Nevoia de libertate

Published by Dani' on 16th April 2009

Filed Under Gânduri...

Purtat pe val de ritmurile unei melodii cu versuri dulci, închis între patru pereţi şi doua comunităţi online, cu privirea aţintită spre cer, simţi că te frământă ceva. E acel ceva ce te determină să fii mai curajos, mai încrezător în propriile forţe, mai puternic. E acel ceva care la un mic semnal, la o singură scântie, se aprinde cu efecte diverse.

Vorbim despre nevoia de libertate a celor din generaţia modernă, despre dorul de ducă al haiducilor de altă dată, despre nevoia tuturor de a fi oameni şi de a avea dreptul la decizie. “Run away!” ar spune americanul, “entrinnen” ar răspunde neamţul. Românul ar sta o secundă, s-ar gândi cine ştie la ce şi ar răspunde, fără prea multe bătăi de cap, “da!”. Astfel de reacţii reprezintă răspunsul clar la invitaţia naturii exprimată printr-un soare luminând puternic în înaltul netulburat de prezenţa norilor. Concluzia? “It’s time to break free!”

Da… în rândurile de mai sus v-am descris pe scurt trăirile mele actuale. M-am plictisit de scaunul de la birou, de cana cu ceai, de oala cu mâncare, de perna din dormitor… e timpul să fac ceva! Astfel, băgat în priză la peste doi-douăzeci, părăsesc încrezător apartamentul meu de la parter adoptând o direcţie necunoscută. Nu ştiu când mă întorc sau de ce plec, dar simt că e necesar. E primăvară; flori, verdeaţă, căldură… aşa arată o amestecătură de elemente instigatoare şi al căror mesaj este clar: “Fii liber! – Nimeni nu te mai poate opri.”.

Thread Tags: personal

Jurnal de vacanta scurta

Published by Dani' on 15th April 2009

Filed Under Gânduri...

A zburat timpul şi a zburat şi a zburat de am ajuns la jumătatea vacanţei. Ca să fiu sincer, nu am reuşit nici să mă odihnesc, nici să mă distrez şi nici să fac ceva constructiv, cum ar zice ai mei. Concluzia? Lenea-i mare, de şcoală şi teme în cot ma doare. Nu, nu o luaţi ca atare. Mă aşteaptă o mulţime de teste şi teze pentru care în mod teoretic ar trebui să mă pregătesc… o dată şi-o dată tot am să fac eu şi asta, nu?

Revenind la jurnalul de vacanţă scurtă, aşa cum l-am intitulat eu, stăteam şi mă gândeam în dimineaţa asta, la ce am făcut totuşi pe parcursul a cinci zile, pentru că trebuie să fi făcut şi eu ceva. Dacă am începe cu începutul, vacanţa a început binişor pe “partea profesională” am putea spune. Am reuşit să îmi depăşesc recordul de vizitatori în week-end şi am reuşit să leg mai multe prietenii cu diferiţi autori de bloguri, lucruri care mi-au oferit încredere şi puterea de a continua. Când totuşi am simţit ca nivelul radiaţiilor de la monitor începuseră să mă doboare, am lăsat tastatura pentru camera foto şi am umblat hai-hui prin Iaşi, ca în fiecare săptămână. Am ales, după cum bine ştiţi, florile ca temă principala a acestei săptămâni, fapt ce m-a ajutat să mă relaxez şi să îmi dau frâu liber imaginaţiei. Ştiţi voi, mai avem nevoie şi de iarbă.

Şi ca să nu uit, am reuşit după mult-mult timp să mai joc un fotbal în faţa blocului. Pot spune că nostalgia m-a cuprins total şi m-a făcut mai fericit toată ziua. Una peste alta, până acum, vacanţa asta scurtă cum o fi ea, arată bine dar fără consistenţă. De mai multe detalii, precum şi de o analiză mai amănunţită veţi avea parte la sfârşit.

*recunosc că fotografia nu are nicio legătură cu tema articolului, dar ea reprezintă încă o dovadă a nivelului meu ridicat de plictiseală

Thread Tags: personal