159 ani de poezie …
15 ianuarie 1850 … se năştea la Ipoteşti Luceafărul Poeziei Româneşti, Mihai Eminescu. Recunosc, astăzi dimineaţă am uitat ce semnificaţie are data de astăzi ceea ce arată că deja această zi cu o atât de mare importanţă nu mai înseamnă prea mult din păcate pentru unii dintre noi , asta însă fiind un alt subiect pe care nu-l voi aborda astăzi.
Nu voi scrie nici despre consacratele sale opere întrucât cu toţii le cunoaştem şi le apreciem ca români dar în primul rând ca oameni. Dorinţa de a-şi transcrie manuscrisele poeziilor în vederea tipăririi lor într-o formă definitivă între coperţile unui vloum gândit de el l-a urmărit toată viaţa pe Eminescu. Nu i-a fost însă hărăzit în lumea asta să-şi vadă împlinit visul care ar fi dat formă eternă cărţii şi glas voinţei sale din urmă. Ce versuri ar fi cuprins întocmai foile caietelor eminesciene, câte din poeziile sale ar fi rămas în afara acestora, ce structură ar fi avut poemele selectate, n-o să ştie nimeni vreodată.
“Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată” … “Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte./S-asemăn între-olaltă viaţă şi cu moarte.” Pentru români, Eminescu stă, ca “om deplin al culturii” noastre, cum nu a ostenit întreaga viaţă să o spună C. Noica, în acelaşi rang cu Goethe pentru germani. Numai anii puţini ai vieţii şi încă şi mai puţini cei ai creaţiei l-au împiedicat ca din geniu poetic naţional să devină un titan al spiritului universal, precum marii creatori tutelari din alte limbi europene.
Încă înainte de mijlocul secolului XX, mari poeţi ca Tudor Arghezi şi Ion Barbu se arătau interesaţi în descifrarea operei eminesciene. În zilele noastre mulţi elevi au propus ca textele lui Eminescu să nu mai fie studiate în şcoli … Am decis să închei astfel invitându-vă să meditaţi la acest aspect chiar şi pentru un minut … o secundă …
Eminescu nu a murit … va rămâne pentru totdeauna în sufletul şi în gândul celora care l-au citit fie şi doar odată … La mulţi ani Mihai Eminescu!
Articole asemanatoare
2 comentarii
Lasa un comentariu
evoSocial
Sa ne reintoarcem in trecut… Sa ne cerem inapoi valorile. Cati mai stiu de Eminescu?! Traim intr-o lume mult prea rapida. Sa ne oprim o secunda, macar la astfel de zile!! “Mi-L furara doamne adineauri,
Pe inaltul domn cu tot cu lauri,
Ma uscam de dor in piept cu plinsul,
Nu stiam ca dor mi-era de Dinsul,
Nu stiam ca doina mi-o furara,
Cu stravechea si frumoasa tara,
Eminescu, Eminescu,” Inchei printr-o simpla urare: “De avem sau nu dreptate, EMINESCU sa ne judece!!”
[Raspunde]
Sublim …
[Raspunde]